102 ani de la asasinarea lui Francisco Ferrer

Nascut in 1859, in Allela, un mic oras aflat in apropierea Barcelonei, Francisco Ferrer a fost un anarhist cunoscut in Europa si America pentru viziunile sale radicale in privinta educatiei.

Ferrer a fost de tanar implicat in miscarea anti-monarhista in Spania. Din aceasta cauza, pentru a scapa de autoritati, a fost nevoit in 1885 sa isi gaseasca adapost la Paris unde a lucrat ca pedagog. El considera ca rolul educatiei este sa incurajeze si sa dezvolte setea naturala de cunostere pe care o au copiii. El vedea atat in Biserica cat si in Stat, institutii cu o agenda publica asupra educatiei, o agenda care are ca scop reproducerea raporturilor de putere, inhibarea setei de cunostere si transformarea personalitatii, astfel incat oamenii sa devina docili si inregimentati. Un exemplu pe care il da pedagogul spaniol in acest sens, se refera la examene si la invatatrea pe de rost, practici despre care sustinea ca sunt opusul a ceea ce ar trebui sa insemne educatia. Alternativa propusa de el la acest sistem, viza discutia cu elevii si egalitatea dintre elevi si invatatori.

Daca Ferrer s-ar fi multumit doar sa scrie carti despre educatie, el nu ar fi intrat in vizorul autoritatilor. In schimb, acesta, intors in Barcelona, in 1900 pune bazele primei ‘Escuela Moderna’ (Scoala Moderna). Principiul asezat la baza acestei scoli era educatia democratica. Astazi, multe dintre ideile lui Ferrer sunt acceptate ca fiind necesare promovarii unei bune educatii, “stima de sine” sau “respectarea copilului ca individ”, fiind notiuni la care se face referire in orice carte de pedagogie.

In urmatorii ani, apar in Barcelona mai multe scoli inspirate de modeulul propus de Ferrer, iar pedagogul spaniol fondeaza si o scoala pentru profesori unde erau deprinse metode de predare. In acest timp, scrie mai multe manuale scolare care prezinta lumii invatamantul dintr-o cu totul alta perspectiva decat cea dorita de clasele conducatoare.

In toti acesti ani de activitate, miscarea anarhista din Spania creste din ce in ce mai puternica, iar activitatile anarhistilor sunt reprimate puternic. In 1909, autoritatile gasesc pretextul de a actiona, dupa ce o greva din Barcelona se transforma intr-o revolta si Ferrer este arestat. Este impusa legea martiala iar Ferrer este acuzat de tradare si gasit vinovat desi nicio dovada nu insotea aceasta acuzatie.

Francisco Ferrer este executat pe 13 octombrie, iar atentia lumii se indreapta catre Spania. Multe Scoli Moderne sunt infiintate urmand principiile primei Scoli Moderne iar viziunea lui Ferrer asupra educatiei este imbratisata de catre tot mai multi pedagogi din intreaga lume.

Scriitorul si sindicalistul brailean, Panait Istrati scria despre disparitia pedagogului anarhist*: “Dar tocmai prin faptul ca, cu mijloacele sale stiintifice legale, smulgea multimile din ghearele calugarilor papistasi atotputernici si sugrumatori de libertati care vedeau ca le fuge terenul de sub picioare in fata uimitoarei repeziciuni cu care se inmulteau scolile, tocmai din aceasta cauza ii purtau ura si cautau sa-l piara…”

___________________

* Articolul lui Panait Istrati despre Francisco Ferrer, a aparut in “Calendarul Muncei“, nr. 20 pe anul 1910, pp. 68-72. Citatul este preluat din “Panait Istrati – Pseudonime” de Ion Ursulescu, Editura Istros, Braila, 2002, p. 55.


Panait Musoiu

Panait Musoiu (18 noiembrie 1864, Roman – 16 noiembrie 1944, Bucuresti) a fost un autor de volume de popularizare a stiintei si filosofiei si traducator de lucrari filosofice.

I. Viata si munca

Autodidact, educatia sa formala fiind limitata la absolovirea gimnaziului (1875 – 1881), Panait Musoiu are sansa de a urma cursurile la distanta ale Universitatii din Bruxelles intre 1892 – 1893. In 1889, fondeaza editura “Biblioteca Revista Ideei” cu scopul de a “emancipa publicul”.

In 1900 fondeaza “Revista Ideei”, un jurnal in care incearca sa promoveze un “socialism integral”, o reconciliere a socialismului cu anarhismul, aducand argumentul ca ambele doctrine critica ordinea sociala si se concentreaza asupra unei schimbari a individului. Musoiu promoveaza de asemenea, o combinatie intre metode legale si revolutionare.

De-a lungul vietii a fost foarte activ ca publicist, contribuind cu articole culturale, politice sau cu analize filosofice (“Portretul lui d’Alembert”; “Libertate si determinism” – in “Miscarea sociala”, 1897; “Substratul substratului patologic”; “Psihologia violentei”; “Politica meliorista”; “Reformism si revolutionarism”; “Fizica si metafizica sociala” – in “Revista Ideei”, 1900 – 1910).

In 1924 este invitat sa se alature Societatii scriitorilor, activitatea sa de publicist si editor fiind larg recunoscuta.

II. Ideile

Fiind un sustinator al dimensiunii culturale si educationale a socialismului, Panait Musoiu este adeptul unui rationalism materialist, opus dogmatismului. Modelul de a ajunge la cunostere este cel propus de Descartes: pentru a intelege societatea este necesara observatia iar pentru a evita absolutizarea ideilor este nevoie de un contact permanent cu aceasta. Acest demers, legitimat de o reactie venita din partea societatii, Musoiu il defineste ca reprezentand “metoda experimentala”. Toate acestea trebuie sa fie sustinute de evolutia stiintei, de cunostere, tehnica dar si de etica. Astfel, ideile iluministe si socialiste dupa Musoiu, se opun atat fortei cu care sunt impuse institutiile moderne, cat si propagandei oficiale.

Musoiu sugereaza ca traditiile etice, distincte de cele socialiste, pot de asemenea, contribui la imbunatatirea capacitatii umane de a judeca liber si de a intelege lumea si propria existenta.

III. Panait Musoiu in atentia autoritatilor

Exista cateva note informative ale agentilor de politie ai statului despre activitatea lui Panait Musoiu si despre influenta exercitata de “Revista Ideei”. Redau mai jos cateva fragmente dintr-o nota informativa din anul 1907, preluata din “Dezvaluiri: (fata necunoscuta a istoriei Romaniei) memoria istoriei: culegere de documente originale din fondurile: Serviciului Special de Informatii, Directia Sigurantei Generale, Directia Generala a Politiei, Corpul Detectivilor, Casa Regala: inedit”, volumul III, Mircea Valcu – Mehedinti – Bucuresti; Editura Mircea Valcu-Mehedinti, 2008, pg. 37, 38:

7/1. Referat: 22 Aug. 1907. Influenta exercitata de publicatiunea anarchista “Revista Ideei” (F.D.P.S.G. – DOSAR 81/1905)

Daca din punctul de vedere al colaboratorilor si diriguitorului revistei, difuzarea ei in numar cat mai ridicat si in clasele sociale cele mai impestritate, poate fi un fapt imbucurator, – din punct de vedere insa al linistei interne a Statului, precum si al ordinei stabilite, imprejurarea aceasta prin pericolul ce prezinta, ar trebui sa dea de gandit celor in drept. In urma unei anchete ce am intreprins-o cu cea mai mare discretiune, m-am putut usor convinge, ca opera de propaganda a ideilor libertare, savarsita de conducatorii “Revistei Ideei” e mult mai intinsa si efectele ei mult mai dezastroase, de cat mi-asi fi putut-o inchipui in primul moment. Am gasit colaboratori (unii sub forma de traducatori ai operilor teoreticianilor anarchisti) apartinand celor mai diverse categorii sociale; acestia au cautat sa redea in romaneste, ceea ce li s’a parut ca coraspunde mai bine conceptiunei ce si-au format-o /…/ si formeaza un simptom ingrijitor /ingrijorator –n.n/ al vremurilor de acum, e faptul, ca tocmai acei, care prin situatia lor in mecanizmul Statului, sunt obligati sa fie straja neclintita a institutiunilor existente, – lasand ca evolutia singura sa savarseasca marea opera de regenerare, tocmai ei bruscheaza aceasta evolutie, – erijandu-se in avanmergatorii vremii „ce trebuie sa curete prin foc si sabie rugina groasa a institutiilor moderne”. Kropotkin. Am constatat prin colaboratori si mai ales prin sustinatorii revistei, sub forma de “contribuiri voluntare” si “abonamente” preoti, profesori, invatatori, C.F.R.-isti, functionari administrativi de diverse categorii etc. “Revista Ideei” fiind lectura lor predilecta, e indiscutabil ca dansa coraspunde starei lor de spirit [...] Rezolutie: 22 Aug 1907. La dosarul lui P. Musoiu /ss/

http://www.revistaideei.tk/


Declaratia de solidaritate cu manifestantii de pe Wall Street a profesorului Noam Chomsky

Ganditorul libertar, profesorul Noam Chomsky si-a afirmat solidaritatea cu manifestantii de pe Wall Street. Redau mai jos declaratia facuta cu acest prilej de lingvistul american:

 
Oricine ne are ochii deschisi cunoaste gangsterismul de pe Wall Street – al institutiilor financiare in general – care a cauzat pagube serioase oamenilor din Statele Unite (si din intreaga lume). Ar trebui de asemenea, sa fie stiut ca acest lucru a luat amploare de mai mult de 30 de ani incoace, odata cu puterea lor asupra economiei, care a crescut radical si odata cu ea a crescut si puterea lor politica. Acest lucru a pus in miscare un cerc vicios care a dus la concentrarea unei bagatii uriase si odata cu ea a consolidat puterea politica in mana unui sector mic de populatie, o fractiune de 1%, in timp ce restul au devenit gradual ceea ce adeseori este numit “precariat”[1] – oameni care cauta sa supravietuiasca ducand o existenta precara. Ei desfasoara aceste activitati hidoase cu impunitate[2] aproape completa – nu sunt doar prea mari pentru a gresi, sunt de asemenea, si “prea mari pentru a ajunge la inchisoare”.
Curajoasele si onorabilele proteste care au loc pe Wall Street ar trebui sa ajute la aducerea acestei calamitati in atentia publicului si sa conduca la eforturi sustinute pentu a birui si a pune mersul societatii pe un curs mai sanatos.

 

___________________

[1] Precariat – grup social compus din oameni a caror viata este dificila deoarece au sluje prost platite sau nu au nicio slujba, nu au nicio siguranta in privinta zilei de maine si au putine drepturi ca angajati. Din lb. engleza: “precarious” – precar, sarac.
[2] Impunitate – scutire de pedeapsa a unui infractor din cauza unor imprejurari speciale, prevazute de lege.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.