Interviu cu un anarhist egiptean

Secretariatul international al “Northeastern Federation of Anarchist Communists” (NEFAC)  a reusit sa contacteze un membru al “Black Flag”, organizatie anarhista din Egipt si a obtinut de la acesta un interviu pe care il redam mai jos. 

Care este numele tau si din ce organizatie faci parte?

Ma numesc Nidal Tahrir de la Black Flag, un grup mic de anarho-comunisti din Egipt.

2. Pot sa-mi spui despre ce s-a intamplat in Egipt in ultima saptamana? Care este perspectiva ta?

Situatia in Egipt este foarta importanta, a inceput cu o invitatie  la o zi de manie impotriva regimului Mubarak pe data de 25 ianuarie.  Nimeni nu a prevazut ca initiativa unui grup mic pe facebook numit “toti suntem Said Khalid”, o sa adune atatia oameni. Khalid Said a fost un tanar egiptean care a fost ucis de politia lui Mubarak in Alexandria, vara trecuta. Pe 25 ianuarie (marti) a inceput totul, scanteia care a declansat revolutia. Marti, demonstratii masive au cuprins aproape toate strazile oraselor egiptene, iar miercuri a inceput masacrul. Totul a inceput marti cu incercarea de a termina sit in-ul (forma de protest) din piata Tahrir, asta era noaptea tarziu si a continuat in zilele urmatoare, in special in orasul Suez. Suez are o valoare sentimentala pentru egipteni, a fost centrul de rezistenta impotriva sionistilor in 1956 si 1967. In acelasi district, care fost camp de lupta in razboiul egipteano-israelian, politia lui Mubarak a cauzat un masacru, cel putin patru persoane ucise, 100 de raniti, bombe cu gaz, gloante de cauciuc, arme de foc, o substanta ciudata galbena, aruncata peste oameni. Vineri a fost numit Jumu’ah al furiei (Vinerea furiei). In Egipt si in alte tari islamice de asemenea, weekend’ul incepe vineri, deoarece vinerea este ziua sfanta in Islam, rugaciunile cele mari se tin vinerea, Jumu’ah (vinerea) rugaciunii. Planul a fost ca dupa aceasta rugaciune, la pranz, demonstantii sa tina un mars dar politia a incercat sa împiedice marsul cu o putere violenta incredibila. Au existat mai multe ciocniri in Cairo (centrul orasului, in Mattareyah, la est de Cairo) si peste tot Egiptul, in special in Suez, Alexandria, Mahalla (in delta, unul dintre centrele clasei muncitoare). De la pranz pana la apus de soare, oamenii au marsaluit in centrul orasului Cairo, la un sit-in in piata Tahrir, scandand un slogan, “poporul cere indepartarea regimului”. La apusul soarelui, 5 PM, Mubarak a declarat stare de asediu si a adus armata egipteana in orase. Aceasta stare de asediu a fost urmata de o evadare planificata  de politia egipteana a criminalilor si huliganilor din mai multe inchisori egiptene, aceasta evadare a fost pusa la cale pentru a speria si a induce panica poporul. Tactica asta a fost buna deoarece a speriat o mare parte din popor, pe urma a fost urmata de un blocaj de stiri pe canalele de televiziune egiptene, la radio si in ziare, jurnalele egiptene prezentau stiri precum acelea in care bande de hoti  impuscau oamenii pe strada. Oamenii de rand au organizat comitete populare pentru a instaura siguranta pe fiecare strada, guvernul a aprobat toate cele intamplate pe strazi deoarece acestea ii sperie pe oameni, dar de asemenea, acesta este un punct de unde am putea incepe construirea consiliilor muncitorilor, comitetelor locale si populare si astfel, am putea pune in practica o parte din teoria anarho-comunista si in special democratia directa.

3) Miercurea trecuta au inceput ciocnirile intre protestatari pro-Mubarak si cei anti-Mubarak. Modul in care descriu este corect? cine sunt suporteri “pro-Mubarak”? cum afecteaza aceste conflicte atitudinea clasei muncitoare egiptene?

Este absolut gresit sa spunem ciocniri intre anti si pro-Mubarak, demonstratia pro-Mubarak era si este formata din Baltagayyah si politia secreta si unicul lor scop este atacarea protestatarilor din piata Tahrir. Personal cred ca Mubarak se simte ca un bou sacrificat care incearca sa arunce sangele sau peste sangele macelarilor sai, el se simte ca Nero, vrea sa arda Egiptului inainte de eliminarea sa, incercarea de a face oamenii sa se creada ca el este sinonim pentru stabilitate, siguranta si securitate. In acest fel, el a facut intr-adevar unele progrese. Sfanta Alianta Nationala care in prezent a fost formata impotriva Tahrirites (protestatarilor Tahrir) si Commune de Tahrir. Multi oameni spun (multi din clasa de mijloc) ca demonstratiile trebuie sa se termine, deoarece Egiptul a fost ars, foametea a inceput dar nu este adevarat. Este doar o exagerare. Fiecare revolutie are dificultăţile sale si  Mubarak foloseste frica si teroarea ca sa stea mai mult la putere. Personal spun, chiar daca protestatarii au fost responsabili pentru aceasta situatie, chiar daca acest lucru este asa, regimul Mubarak trebuie sa plece din cauza incapacitatii sale de a face fata situatiei.

4) Ce s-ar intampla saptamana viitoare? Care este poziţia adoptata de guvernul SUA si cu ce afectează situatia de acolo?

Nimeni nu isi poate da seama ce se va intampla maine sau saptamana viitoare si mass media egipteana e de partea lui, exista o solicitare pentru un alt mars, de un milion de oameni, in piataTahrir, numit “Jumu’ah al slavarii”, pozitia adoptata de guvernul Statelor Unite ne afecteaza foarte mult demonstratiile. Mubarak este asa un tradator care ar putea ucide intregul popor, doar sa nu spuna nu stapanilor sai.

5)  Care este participarea anarhistilor ? Cine sunt aliatii lor?

Anarhismul in Egipt nu reprezinta o tendinta mare. Puteti gasi cateva grupuri, dar nu este inca o tendinta mare. Anarhistii in Egipt s-au alaturat atat protestelelor cat si comitetelelor populare pentru a apara strazile de huligani. Anarhistii din Egipt au pus ceva speranta in aceste comitete, aliatii anarhistilor din Egipt sunt marxisti desigur, nu suntem acum la momentul dezbaterii ideologice. Intreaga stanga face apel pentru unitate si sustin ca nu este momentul dezbaterilor,  anarhistii din Egipt sunt parte din stanga egipteana.

6) Ce forme de solidaritate pot fi construite intre revolutionarii din Egipt si revolutionarii din occident? Ce se poate face imediat si ce ar trebui sa facem pe termen lung?

Obstacolul cel mai dificil cu care se confrunta revolutionarii egipteni este taierea comunicatiilor, revolutionari din occident trebuie sa faca presiuni asupra guvernelor lor pentru a impiedica regimul egiptean de a face acest lucru. Asta e  acum, dar nimeni nu poate spune ce se va intampla pe termen lung. În cazul in care revolutia are succes, revolutionarii din occident trebuie sa se solidarizeze cu camarazii egipteni  impotriva agresiunii asteptate din partea Statelor Unite ale Americii si a Israelului. In cazul in care revolutia va esuat, va fi un masacru impotriva tuturor revolutionarilor egipteni.

7) Care sunt sarcinile principale daca regimul Mubarak cade? A existat  planificare in legatura cu acest lucru la nivel de strada? Ce au propus revolutionarii anti-capitalisti?